Posts tagged gagniuc

Pierre, du-te !

0

Mi-a scris o blondă că „So despărţit de soţ”. Cu s-o împreunat! O alta mi-a trimis un e-mail cu textul „De ce se scrie pennis cu doi de ne? Ca să fie mai luuung?” Iar o a treia, trecută de clasa a treia, a comunicat, tot în scris, că „Sa înscris lalitere împreună cu Betty. Poziţia recomandată e anal, fa Betty!

L-am trimis pe fostul meu profesor de română, francezul Pierre, să le alfabetizeze, altfel, sunt pierdute. Am zis: „Pierre, du-te! Pierre, du-te, că-s pierdute!”

Primele cuvinte învăţate de blonde au fost: bonjour, biensur şi notre courte. Apoi, oui, nuit şi votre pui, evident, în franceză. La modul cum rotunjeau buzele, când pronunţau „Oui”, n-ai zice că vorbeau, doar mimau… sărutul. Evident, cel franţuzesc. Examenul de absolvire a cursului de limbă franceză a constat în traducerea versurilor „Câte stele sunt pe cer / Pân’ la ziuă toate pier”. Pierre a corectat lucrările, mai puţin cele ale blondelor, că nu a avut ce corecta. Erau goale. Foile, biensur. Aşa că blondele n-au absolvit, dar au fost absolvite de a mai urma astfel de cursuri, cu cour, bonjour şi biensur. Iată ce-a declarat Pierre: „Nu sunt de fier. Decât să zbier la aceste toante, ce-i drept, apetisante, mai bine cer să mă transfer la un alt minister, unde nu e nevoie de prea multă carte. Şi-a ales… ministerul culturii. Pierre acum e boier. Dar şi oier, dat fiind că literele sunt oile literaturii. Iar cele trei blonde sunt secretare în acelaşi minister. Nu că sună pur româneşte? Biensur! Pierre, bonjour! Aceste nestemate nu trebuie pierdute. Pierre, du-te!

Pour conformité (a cette enormité),

Ananie  GAGNIUC

Did you like this? Share it:

O sorcovă veselă

0
Sorcova, vesela / În Noul An noi vom sta / Şi adânc vom cugeta
Apoi aşa vom ura: / Bine să trăiţi, să întineriţi / Să mâncaţi, să chefuiţi
Însă…să mai şi munciţi / Să se termine calvarul / Să nu mai crească dolarul
Să nu se umple paharul / În care-necaţi amarul / Să vă fie precum parul
Mădu…va oaselor!
Să fiţi mari şi să fiţi tari / S-ajungeţi miliardari
Tari să fiţi precum e piatra / Iuţi în gând, precum săgeata
Tari să fiţi, aşa, ca fierul / Oţeliţi, cum e…oţelul!
Sănătate, pace, bani / La anul şi…LA  MULŢI  ANI!
Gata, că dau de bucluc / Sorcovitu-va…
GAGNIUC
Did you like this? Share it:

Răvașe și epigrame de Anul Nou

0

ang4

Anul 2013 va fi mai bun! Mai bun ca 2014…

 

A se reţine: pentru anul care vine rămân valabile urările de anul trecut, pe care vi le- am făcut şi care nu s-au îndeplinit!

 

Telegramă de Crăciun

M-au trecut subit fiorii: / „Mama socra decedata”

Şi-au intrat colindatorii: / „O, ce veste minunată!”…

 

Astă noapte a fost aşa de ger, că un câine care a dat colţul, s-a rupt în două! (Cornel Udrea)

 

STEAUA

Din Crăciun la Bobotează / Câte un colindător

Celor de mai sus urează / “Tu-le steaua mamei lor!

Ananie Gagniuc

 

CĂLUŞUL

Căluşul e-un obicei / În care soţii, ce să facă

Să mai scape de femei? / Îl bagă-n gura lor, să tacă!

Ananie Gagniuc

 

CAPRA

E un plăcut obicei / Şi o datină străveche

Cei ce n-au soţii cu ei / S-aibă, totuşi, o pereche…

Ananie Gagniuc

 

SORCOVA

E o datină şi-aceasta / Când n-ai sorcovă luată

Să colinzi doar cu nevasta / Bine…împopoţonată!

 

Cele 3 stadii ale barbatului:

Crede in Mos Craciun.

Nu mai crede in Mos Craciun.

Este Mos Craciun!

 

De revelion (după ciorba de potroace)

Fumul gros inundă casa, / Curge vinul în pahare,

Singură acum doar masa / Se mai ţine pe picioare.

Vasile Larco

 

Revelionul

Şuncă, icre, raci, sardele, / Pui, curcani, piftii, cafele,

Vin, şampanie la gheaţă… / S-a mai dus un an din viaţă!

Nelu Ionescu-Quintus

 

După revelion

Chiar de stăm şi socotim, / Nu-nţeleg cum poate fi:

Noi cu-n an îmbătrânim, / Iar nevestele… cu-o zi (?!)

Valeriu Cercel

 

Surpriză de Anul Nou

Iubite, uite-ţi dau un dar: / Agenda cu un calendar,

În care-am scris şi socotit / Un an întreg ce-am cheltuit!

 

Revelionul

Aşa cum îl sărbătorim de ani / E – să mă ierte bunul Dumnezeu –

Chiar noaptea Sfântului Bartolomeu / În existenţa bieţilor curcani.

 

De Revelion

Amicii, cum poţi să-i împiedici, / Când îţi urează “La mulţi ani”

Şi îţi doresc chiar şi “mulţi bani” Să-i dai la medici?

 

De revelion

Primesc şi musafiri acasă, / Dar iată-mi punctul de vedere:

Cei care vin îmi fac onoare, / Cei care nu, îmi fac plăcere.

 

De Anul Nou

Vă spun şi eu cu multă râvnă / Un an mai bun ca cel trecut

Să punem toţi voturi în urnă / Şi s-alungăm ce-a fost urât.

 

Revelion

Până-n ziuă masa-i rasă! / Te usuci, n-ai ce să bei:

Nu mai e nimic pe masă… / Doar sub masă sunt vreo trei!

 

Soluţie de bugetar

Trist şi fără de noroc, / Eu, acest Revelion

Vreau să-l fac la mine-n bloc, / La pachet cu Sfânt’ Ion.

 

Pregătire pentru revelion

– Să mă ţină minte-n veac, / Să le las pe toate mute,

Dragule, cum să mă-mbrac? / – Iute!

 

Jumătăţii mele

Iubita mea, de Anul Nou, / Am să-ţi fac un mic cadou:

Plăcerea de a mă servi, / De seara pân-a doua zi.

 

Precauţia mamei

Când vii de Revelion, / Vino-n casă, te previn!

Şi mai lasă-l pe Ion! / – Îl mai “las” odat’ şi vin!

 

Soţiei de Revelion

Ţi-ai cumpărat de Revelion, / De parcă-n curte-ţi plouă lei,

Pantofi de peste-un milion… / Să-ţi bagi picioarele în ei!

Ion Diviza

 

De Revelion

Trag concluzia din fapte, / Oricât de-aiurit ea sună:

Cât mă costă-această noapte, / Nu câştig eu într-o lună!…

 

Idilă

Mi-am făcut revelionul / Iar cu doamna Mia…

Vin, mâncare a dat Domnul: / Lipsea doar… tăria…

 

Colindele şi obsesia soţiei

Auzind la geam eternal / “O ce veste minunată”…

Zise entuziasmată: / “Naeee! A căzut guvernul!”

 

Colindul Mioriţei în pragul Mileniului III

Dă, Doamne, noroc la cei mulţi! / Se roagă mioara cea blândă,

Piciorul de plai e desculţ / Şi gura de rai e flămândă!

 

Mărturisire de copil

Tata s-a-mbătat azi tun, / De nici nu ne mai cunoaşte.

Cică-aşa e de Crăciun… / Şi ne-a zis ceva de Paşte!

 

Porcul ispăşitor

Fi’n’ că porcul e de vină / C-a adus gripa porcină,

O să vadă el, vă spun, / Ce păţeşte… la Crăciun!

 

Soţiei mele

Tu doreşti ca Moş Crăciun / Să-ţi aducă ce-i mai bun.

Însă, ce-i mai bun, îţi spun, / N-am nici eu, nici Moş Crăciun.

 

Deşi e criză, Moş Crăciun şi-a făcut datoria şi anul acesta

Furişându-se-n odaie, / A venit din ţara lui

Şi mi-a scris, sub brad, pe-o foaie: / “Ia mai pune-ţi pofta-n cui!”

 

La gura sobei

Stau copiii şi suspină, / În momentele solemne,

Aşteptând, poate-o sa vină / Moş Crăciun s-aducă lemne.

 

Decembrie

Lună în sumane groase / Cu colindători în case

Vin în grup ca să te ure / Iar mai nou… vin să te fure!

 

În aşteptarea lui Moş Crăciun

Dacă-ar veni la casa noastră, / Mi-aş pune ghete la fereastră.

Dar îmi e teamă, drept să spun, / Că mi-le fură Moş Crăciun!

 

Lui Moş Crăciun

Împarte, Moş Crăciun, ce ai / Din pom, iar pomii goi să-i dai

La cei săraci făr’ de noroc, / Pentru foc!

 

Moş Crăciun

Moş Crăciun, Moş Crăciun, / Suntem un popor cuminte

Numai una îţi mai spun: / Adă-ne… puţină minte.

 

Obiceiuri

Cum Crăciunul ne-au redat / Şi istoria-mi detest

“Munţii noştri aur poartă…” / Când spre est şi când spre vest.

 

Colindul debransatului

Deschide usa vecine” / (Ureaza un colindator)

Afara e cald si bine / In casa, congelator.

 

Colind

A căzut multă zăpadă, / Gropile n-au să se vadă,

Pietrele crapă de ger, / Noi, de foame… lerui-ler!

 

România celor peste 100 de sporuri salariale

Spor de Crăciun, de Paşte, de avarii,/ De zgomot, greaţă, colici, stres, efort,

Atâtea sporuri şi-au votat Mai-Marii / Că leafa-i doar cireaşa de pe tort.

 

Pauperitate

Ani grei cerut-a procurorul, / Acuza-i fara echivoc,

C-a spart o bancă, cu toporul, / S-o pună, de Crăciun, pe foc.

 

Criză mare, mon cher!

Crăciun, Revelion şi Bobotează, / Ne-a ieşit iar băutura pe urechi.

Şi încă două săptămâni durează / Aceleaşi sărbători… pe stilul vechi.

 

Excepţie în postul mare, pentru vârsta a treia

Vorbind de sex (că tare-i bun), / De o excepţie-i nevoie

La postul ăsta de Crăciun: / Cine nu poate, are voie!

Dan Norea

 

Parodie electorală

Înfloresc afişele / Pure ca oglinda,

Peste tot partidele / Umblă cu colinda…

 

Moş Crăciun şi tranziţia

Moş Crăciun, am constatat / Că şi tu eşti demn de milă.

Erai, parcă, mai bogat, / Când veneai ca… Moş Gerilă.

 

Ananie Gagniuc, Blatnik & Co.

 

Did you like this? Share it:

ALE BĂTRÂNEŢII VALURI…

1

(Când mi-am dat seama c-am început să-mbătrânesc…)
# Când am auzit formula „Hai, tataie!”, apelativ care mi-a fost adresat la…43 de ani!
# În tramvai, când o fătucă lângă care m-am „lipit”…mi-a dat locul!
# Când am fost operat la coloană şi doctorul mi-a zis să dorm întins pe scândură.
L-am întrebat „Să mă îndrept, sau să mă obişnuiesc cu scândurile?”
# Bătrânel fiind, când am vrut să mă recăsătoresc, i-am spus alesei:
„Dar, să ştii, am artrită, lumbago, am reumatism, strabism, platfus…”
„Spune mai bine ce n-ai.” „N-am dinţi!”
# Când jucam poker în familie şi… copilul avea trei de 10, ginerele 2 dame,
mama, un valet, iar eu…2 popi!

###

O familie în… armată
În armată eu sunt bun / Ofiţer de carieră
Soacra-i tanc şi socrul tun / Iar fata lor – mitralieră! (De la Ioan Gârda)

###

La botezul navei
Pe punte, muşii, cu toptanul, / Primeau smeriţi pe frunte stropii,
În timp ce însuşi căpitanul / Pupa la pupa poala popii. (Ioan Gârda)

###

În vizită la o ea
(gospodină şi nu prea…)
„Abia atingi covorul moale” / Şi poate că ţi-e greu să crezi
Că, pân’ la creştet, de la poale / Se-nalţ-un praf, de nu te vezi! (D. Hurubă)

Ananie Gagniuc

Did you like this? Share it:

Iar am fost păcălit!

0

La noi, ziua de întâi aprilie este, demult, ziua păcălelilor. Dar anul acesta am fost păcălit mai mult ca oricând! Încă de dimineaţă, actuala mea soţie (şi viitoarea mea văduvă) s-a trezit, s-a dus în baie şi m-a sunat de pe mobil. Mă scol, cu ochii cârpiţi şi dorinţa arzătoare de a înjura şi cârpi pe cine mă sună. Iau telefonul şi aud o voce suavă, şoptind „Iubitule, a plecat cotoroanţa aia de nevastă-ta?” Fac o pauză (greşeala mea!), mă uit în jur şi rostesc: „Da…” „Cum, da!?” răsună baia. Îmi dreg vocea şi încerc s-o dreg: „Da’…cine e la telefon?” „Mă-ta!” tună, din hol consoarta, de reverberează apartamentul, vibrează lustra şi se aude ecoul, de undeva, din munţii Pădurea Neagră. Intră soaţa, furtună. Ce furtună, tzunami! „Nemernicule, voiam să te păcălesc, dar văd că tu eşti cel care mă păcăleşti şi mă înşeli!” Apoi începe să mă îngâne, cu voce baritonală: „Îţi sunt fidel, dragă, numai la peştera muierii mele stau, nici o (bip) nu mai dau, la niciuna!” Că tot voiam un calendar de perete, a luat calendarul de pe masă, mi-a arătat că e…1 aprilie şi-a dat cu el de perete!

Cu greu am reuşit să mă strecor în baie, nici nu m-am uitat în oglindă, să nu-mi stric şi mai tare ziua, m-am spălat pe faţă, m-am îmbrăcat pe dos şi-am plecat la serviciu.

Sarabanda păcălelilor a continuat, la nesfârşit:

– şeful mi-a spus să trec pe la caserie, să-mi ridic prima. Nu a fost prima, a fost a doua. A doua păcăleală.

– un coleg de birou m-a atenţionat, arătându-mi puloverul: „Vezi că l-ai îmbrăcat pe dos!” „Hai, că nu mai ţine, ştiu ce zi e astăzi!” Şi aşa era. Era pe dos.

– pe masa de lucru, o gramadă de reviste răsfirate, cu coperte deocheate, femei pline, dar goale, dive în poziţii lascive. Iar mi-a făcut-o vreun coleg! Degeaba am încercat eu să le strâng, când a intrat directorul, întrebând, ca pentru sine: „Ia să văd, cu ce se mai ocupă subalternii mei?” Nici nu mă mai interesa cine mi-a făcut-o, odată ce directorul m-a interogat feroce, cu degetul pe una din femei: „Asta cine e?!”, iar eu i-am răspuns, precum nevastă-mea: „Mă-ta!”

Am plecat din birou, din funcţie, din serviciu, din oraş, dar am rămas în ţară, dat fiind că, la noi, ziua păcălelilor e în fiecare zi…

Ananie GAGNIUC

Did you like this? Share it:

O nouă conducere

0

Un biet soţ, ţinut sub papuc (să-i zicem… Gagniuc), a fost trimis de năprasnica sa soaţă caţă, la piaţă. Omul a nimerit în Piaţa Universităţii şi aşa a ajuns… protestatar.

Nu a strigat, precum îngerul lui Fănuş , împotriva regimului la care este supus în casă, s-a luat de clasă, clasa politică, aşa cum făcea mulţimea dezlănţuită (încă neînlănţuită), susţinând… nesusţinerea actualei puteri. Adică, „Jos cutare, jos cutare!”, ba că nu dă de mâncare, ba că e nemernicie şi o cruntă sărăcie. Ajuns acasă, i-a spus nevestei că nu a luat nimic. Şi, normal, şi-a luat-o!

S-a dus în pivniţă, unde avea linişte, vin şi inspiraţie. Acolo a emanat o nouă conducere:

Preşedinte să fie un anume I. Sus. Plebea, când va fi nemulţumită, nu va putea striga „Jos… Sus! Jos Sus!” Prim ministru, în locul lui Boc, va fi un om cu nume invers: Cobi. Lumea nu va scanda „Nu Cobi! Nu Cobi!” Şi va avea doi metri înălţime, spre a fi, într-adevăr, mare om de stat!

Când să alcătuiască noul guvern, a dat nevasta peste el şi… l-a altoit! Cu un făcăleţ, dar nu pentru a protesta, nu pentru Boc, ci peste bot. Acu, deşi are gura mare (umflată), urmează politica guvernamentală: „Ciocul mic! La muncă, ciumpalacule! Du-te la piaţă şi viermuieşte, dar fără scandal! Până la o nouă conducere, aici eu conduc! Să-ţi intre bine în cap!” Şi ca să fie mai convingătoare, a folosit şi o tigaie, aşa, mai mare… „Altfel, te frig!”

De frig şi de frică, omul n-a mai ieşit nici în piaţă, nici de sub papuc.

Ananie GAGNIUC

Did you like this? Share it:

Eroul Boc

0
Mai ţineţi minte jocul copilăriei noastre „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!” ?
Tot mic fiind, acum jocul e practicat de Boc, la modul: „Tot pe loc, pe loc, pe loc / Hop, răsare d-ul Boc!” Şi, după ce a dat cu coasa (uşoară apropiere de doamna în negru), acum dă cu lopata (legeră similitudine cu un gropar). Ce-i drept, a dat şi cu barda, tăind dintr-un trunchi de copac, semn că se pricepe, ca nimeni altul, la raderi şi tăieri (adânci legături cu tăierile de salarii şi pensii). Ba l-am văzut şi cum dă ceai unui şofer, care nu-l va uita toată viaţa şi se va lăuda, în orice birt va intra: „Bă, ştiţi cine mi-a dat mie de băut?”
Bine, bine, veţi zice, dar de unde până unde…erou? Cum de unde? Din faptele sale de arme, cu care salvează poporul de la foame, sete, îngheţ şi, final, de la viaţă.
Pentru că, nu-i aşa, peste ani se va scrie istorie şi Boc va deveni de poveste, cu „A fost odată (n-ar mai fi fost!) un mare (?) om de stat care n-a pregetat o clipă să folosească uneltele (nu uneltirile) pentru a scoate românii din nămeţi, din haos şi, nu în ultimul rând, din criză. Atunci, şi numai atunci, întreaga ţară va deveni o celulă de criză. Cei care vor supraveţui acestor vremuri, îşi vor pune problema unde să-i amplaseze statuia: în câmp, în pădure, pe autostradă? La Cluj, la Cotroceni, la muzeu, în cimitir? Noroc că nu va trebui mult ciment… Oricum va fi erou de neam:
Ne-am săturat şi duce-ne-am!
:
Ananie GAGNIUC
Did you like this? Share it:

Politica la zi (de 13!)

0

-exclusiv, „Ziua veche”-

Într-o atmosferă de înaltă preţuire şi adânc respect, a avut loc istorica întâlnire între preşedinţii Barack Obama şi Traian Băsescu. Al nostru Traian ardea de nerăbdare (13 sept, Ziua pompierilor!) să întărească legătura pe axa Bucureşti – Washington, iar Obama părea cam negru la faţă, dar nu de supărare. Şi-au întins mâna, Obama, fireşte, bărbăteşte, Băsescu, cu palma orientată, oarecum, în sus. Barack l-a întrebat de ce se uită spre Udrea, dar preşedintele nostru i-a explicat că aşa are el ochiul. În momentul când s-au fotografiat, Obama l-a invitat pe Boc să stea pe scaun, dar acesta nici nu era prezent. Au urmat amabili tăţi, pentru presă, apoi au început discuţiile. Obama l-a întrebat pe al nost’ ce mai fac oamenii din Deveselu şi dacă-i mai aşteaptă pe americani. Băsescu, a abordat problema vizelor şi vizitelor în SUA, dar partea americană era cu gândul în altă parte. Cât la nost’ a vorbit în engleză, a fost nevoie de un translator în americană, iar când a folosit formulele „How do you do” la modul „Hau zguduiu tu!” şi „Glad to meet you!”, pronunţat „Gled tu mituit iu!”, Obama n-a înţeles nimic.

S-a mai discutat despre contribuţia părţii române, cu victime, în Afganistan, despre interesul tot mai crescut în scăderea economică şi invers, chestii banale, gen încălzirea globală, la iarnă, în România, lunecarea planetei spre roşu, mărirea populaţie mondiale, made în China, precum şi probleme esenţiale, de larg interes, cum ar fi nunta lui Borcea, eliberarea lui Bercea mondialul, Lady Gaga şi Inna, gazonul de pe Arena naţională şi tendinţele negrilor de discriminare a rasei albe etc. Discuţiile continuă.

Vom reveni, când va reveni preşedintele în ţară, deşi, sigur, nu ne vom mai reveni!

Ananie GAGNIUC

Did you like this? Share it:

Trist an și solda-i mică…

0

Parafrazându-l pe Creangă, sărac ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de când e, bugetul pentru festivalul de umor ostăşesc „Podul minciunilor” n-a fost niciodată!
Pe vremuri, când armata era armată, avea soldaţi şi solde, în sălile Cercului Militar Sibiu erau, la festival, şi spectatori pe pereţi (sau, mă rog, sprijiniţi de ei!). Era o manifestare de literatură, caricatură, interpretare, de se auzeau râsete de la parchet până-n pod (fie el şi… al minciunilor!). Ca scriitor de satiră şi umor, la unul din primele festivaluri am luat, la literatură, diploma de „Cel mai derutant motto”, pentru că scrisesem pe plic motto-ul „Fii tu înşişi!”, juriul lăsând creaţia mea la urmă, cu reţinerea de „Dă-l încolo de agramat!”, apoi cu revelaţia „Măi, oameni buni, ăsta-i Gagniuc!”
În timp, am progresat, până la a fi în juriu şi apoi, de trei ori, preşedinte (contrar Constituţiei). La una din ediţii, aveam în juriu pe simpaticul regizor Dumitru Cucu, un bătrânel mic la stat, dar mare la…jurizat. Şi-mi scrie epigramistul C-tin Manea, din Huşi,
o şarjă amicală de toată frumuseţea: “Preşedintelui juriului, domnul Ananie Gagniuc: Zice-o fată durdulie: / Nu-i bun juriul de nimic! / Geaba-i mare Ananie / Dacă este Cucu mic…”
Sunt vremuri apuse, de aste vremuri răpuse, când armata s-a redus, de-am îndrăznit să declar, într-un interviu pe tema reducerilor din armată că „Tot reducând armata, vom avea o armată de reduşi!” Acum, pasă-mi-te, altă făină se macină la moară, altă muzică ne cântă fanfara militară, aşa, mai de înmormântare…(Îmi spunea un subofiţer din fanfară, când trebuiau să cânte la moartea unui cadru militar „Şefu, azi avem răcitură în program!”). Doare.
Să închei, tot umoristic, rememorând replici din festival, unde glumele, fie ele şi cazone, veneau val după val. Discuţie între două interprete: „Îl vezi dragă pe maiorul acela? Eu l-am făcut maior!” „Apăi, cum?” „Păi, înainte, era lent-colonel!” Sau: „Domn căpitan, în strachina mea de fasole e… pământ!” „Da, soldat, dar e pământ de-al nostru, românesc!” „Bine, dar eu am venit în armată să-l apăr, nu să-l mănânc!” Alta: „Soldat, de ce eşti la arest?” „Am dat cu bocancul, pe alee, într-o ţigară aprinsă…” „Bine, şi doar pentru asta, zece zile de arest?” „Da, dar în momentul acela, trăgea caporalul din ea…”
La inspecţia de dimineaţă: „”Soldat, zici că ieri, în învoire, ai fost la „Bărbierul din Sevilia”. Atunci, de ce eşti nebărbierit?” „Ştiţi, m-am tras la faţă şi mi-a rămas părul pe dinafară…”
Termin dulcile aduceri aminte, tot muzical, cu ceea ce am început: magistra operă sau capodoperă „Tristan şi Isolda”, care, la noi, se interpretează „Trist an şi-i solda mică…”
De buget, ce să mai vorbim?

Ananie GAGNIUC

Did you like this? Share it:

Un altfel de cimitir vesel…

0

„Săpânţa” mi-a încolţit sămânţa unui altfel de cimitir vesel. Voi cumpăra pământ, unde personalităţi ale lumii de azi, cu uşoare tendinţe spre lumea de apoi, să poată achiziţiona locuri de veci, pe care să nu le părăsească, în vecii vecilor. Aici vor „răsări” cruci (e cunoscut faptul că optimiştii văd cimitirul plin de…plusuri), cripte şi pietre funerare, cu inscripţii care mai de care ilare, neaşteptate sau năucitoare:
„Stau aici ţeapăn şi drept /Cu flori pe piept / Liniştit şi…vă aştept!”
„Am făcut-o şi pe asta!”
„Pune-te în locul meu!”
„Cât am trăit am tot rostit <Fir-ar al naibii de viaţă!>. Acum, chiar îmi pare rău!”
Sub fotografia decedatului: “Uitaţi-vă bine la mine! Vă vine rândul! Vă vine…”
Pentru o soţie cicălitoare „Aici a mea soaţă zace / Ce-i mai curios, că tace!” sau „Umblu beat printre morminte / M-ai lăsat…fără cuvinte!”
Sau un îndemn, oarecum nedemn: “V-aţi creat epitaful? Grăbiţi-vă, de nu, vi-l scrie altul!”
Eu, spre exemplu(?), dat fiind că fostul şef mă tot trimitea la activităţi, în locul lui, mi-am scris un autoepitaf: “Să vă amintiţi mereu / De-acest om, arză-l-ar focul! / Aici zace şeful meu / M-a trimis să îi ţin locul…”
Iată şi epitaful unui beţiv: Pe-a sa piatră funerară, bătută de vânt şi ploi / Este scris <Să beţi ca mine…că mi-e dor de voi!>. La un altul: „A avut trecut neclar / Era prea mult fum în bar!”
„Nu sunt acasă! (mă rog, aici) Mă găsiţi în rai sau în iad (cum mi-o fi şi cum v-o fi norocul!)”

De fapt, de pe acum, mă tot întreb: unde să mă duc? Dat fiind că, în medie, la 70-80 de ani, mor 6 miliarde de oameni, cam 4 miliarde de păcătoşi ajung în iad, dacă nu mai mulţi.
După alte 8 decenii, încă 4-5 miliarde. Cred că şi-n iad e criză mare. De unde atâta păcură, atâtea cazane, o mie de draci pentru „deservire”, nemaizicând de poluare (fum, la greu, miros greu, poluare sonoră „în draci”, că doar n-or arde păcătoşii cu zâmbetul pe buze)
În rai (iar, mă rog!), dai de bine dar, miliarde de zile, doar ambrozie sau nectar, harpe cu liru-liru, aripioare, îngeraşi. Nu tu o vodcă, un chef, o manea, o maşină bengoasă, o femeie…

Am un vecin, religios până-n măduva oaselor (care, speră el, vor putrezi în rai), credincios până la Dumnezeu (dacă nu l-or mânca sfinţii până la el!). Mergea la biserică.
După ce mi-am prezentat „inconvenientele” de mai sus, l-am întrebat „Unde să mă duc?”
A plecat ofuscat, bodogănind, ceva cu „Du-te-n…”, dar n-am înţeles unde…

Ananie GAGNIUC

P.S.-mne că sunt doritori de locuri în cimitirul „hazliu” propus mai sus. Să ne scrie, să se înscrie, eventual să ne dea şi sugestii de texte cu ilaritate, pentru eternitate…

Did you like this? Share it:
Go to Top