Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o cheama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv, dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut, si acum as vrea sa impartasesc cu voi…

Prima zi: M-am sculat la 6 dimineata, cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala, dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta. Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul, dupa cinci minute de bicicleta… Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat, dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet. Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobic la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele, in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi: Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite osteneala. Ma simteam grozav. Era o viata noua.

A treia zi: Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma durea si parul de pe picioare. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu… Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele îi deranjau pe ceilalti membri ai clubului. Ca sa fiu sincer, vocea ei mi se parea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala…. si foarte suparatoare. Ma dor boasele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului ar inventa cineva o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor? Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei…

A patra zi: Nadia ma astepta cu nenorocitii aia de ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu un suras batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de care am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi. Cretina m-a pus sa lucrez la aparate, dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie. A trimis alt instructor dupa mine, sa ma caute, si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si… mi-a scapat un pârț pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi: O urasc pe Nadia mai mult decat pe oricare alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier… Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund, mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii, sa nu-mi dea nenorocitele de bare cu greutati si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich… Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame. De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi : Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa arunc naibii telefonul, dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, iar eu care nu m-am mai imperecheat de sase zile…

A saptea zi: L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba, ca sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata…

Did you like this? Share it: