Mi-a scris o blondă că „So despărţit de soţ”. Cu s-o împreunat! O alta mi-a trimis un e-mail cu textul „De ce se scrie pennis cu doi de ne? Ca să fie mai luuung?” Iar o a treia, trecută de clasa a treia, a comunicat, tot în scris, că „Sa înscris lalitere împreună cu Betty. Poziţia recomandată e anal, fa Betty!

L-am trimis pe fostul meu profesor de română, francezul Pierre, să le alfabetizeze, altfel, sunt pierdute. Am zis: „Pierre, du-te! Pierre, du-te, că-s pierdute!”

Primele cuvinte învăţate de blonde au fost: bonjour, biensur şi notre courte. Apoi, oui, nuit şi votre pui, evident, în franceză. La modul cum rotunjeau buzele, când pronunţau „Oui”, n-ai zice că vorbeau, doar mimau… sărutul. Evident, cel franţuzesc. Examenul de absolvire a cursului de limbă franceză a constat în traducerea versurilor „Câte stele sunt pe cer / Pân’ la ziuă toate pier”. Pierre a corectat lucrările, mai puţin cele ale blondelor, că nu a avut ce corecta. Erau goale. Foile, biensur. Aşa că blondele n-au absolvit, dar au fost absolvite de a mai urma astfel de cursuri, cu cour, bonjour şi biensur. Iată ce-a declarat Pierre: „Nu sunt de fier. Decât să zbier la aceste toante, ce-i drept, apetisante, mai bine cer să mă transfer la un alt minister, unde nu e nevoie de prea multă carte. Şi-a ales… ministerul culturii. Pierre acum e boier. Dar şi oier, dat fiind că literele sunt oile literaturii. Iar cele trei blonde sunt secretare în acelaşi minister. Nu că sună pur româneşte? Biensur! Pierre, bonjour! Aceste nestemate nu trebuie pierdute. Pierre, du-te!

Pour conformité (a cette enormité),

Ananie  GAGNIUC

Did you like this? Share it: