Mai ţineţi minte jocul copilăriei noastre „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!” ?
Tot mic fiind, acum jocul e practicat de Boc, la modul: „Tot pe loc, pe loc, pe loc / Hop, răsare d-ul Boc!” Şi, după ce a dat cu coasa (uşoară apropiere de doamna în negru), acum dă cu lopata (legeră similitudine cu un gropar). Ce-i drept, a dat şi cu barda, tăind dintr-un trunchi de copac, semn că se pricepe, ca nimeni altul, la raderi şi tăieri (adânci legături cu tăierile de salarii şi pensii). Ba l-am văzut şi cum dă ceai unui şofer, care nu-l va uita toată viaţa şi se va lăuda, în orice birt va intra: „Bă, ştiţi cine mi-a dat mie de băut?”
Bine, bine, veţi zice, dar de unde până unde…erou? Cum de unde? Din faptele sale de arme, cu care salvează poporul de la foame, sete, îngheţ şi, final, de la viaţă.
Pentru că, nu-i aşa, peste ani se va scrie istorie şi Boc va deveni de poveste, cu „A fost odată (n-ar mai fi fost!) un mare (?) om de stat care n-a pregetat o clipă să folosească uneltele (nu uneltirile) pentru a scoate românii din nămeţi, din haos şi, nu în ultimul rând, din criză. Atunci, şi numai atunci, întreaga ţară va deveni o celulă de criză. Cei care vor supraveţui acestor vremuri, îşi vor pune problema unde să-i amplaseze statuia: în câmp, în pădure, pe autostradă? La Cluj, la Cotroceni, la muzeu, în cimitir? Noroc că nu va trebui mult ciment… Oricum va fi erou de neam:
Ne-am săturat şi duce-ne-am!
:
Ananie GAGNIUC
Did you like this? Share it: